Prognosticul tratamentului cu artroza, Artroza: ce este, factori de risc şi simptome

Navigare principală

Tratament comun cu ulei de brad este cea mai frecventă boală cronică articulară, fiind o cauză importantă de dizabilitate fizică ce ocupă locul al doilea în cadrul bolilor cronice după afecţiunile ischemice cardiovasculare. Incidenţa artrozei creşte cu vârsta şi prezintă o frecvenţă mai mare la femei decât la bărbaţi. Factori de risc Cei mai importanţi factori de risc studiaţi în dezvoltarea artrozei cu diferite localizări: genunchi, şold, mână, coloana vertebrală şi piciorul sunt: înaintarea în vârstă, sexul, rasa, predispoziţia genetică, obezitatea, traumatisme, tulburări de aliniament articular.

Alţi factori de risc: densitatea osoasă, boli metabolice. Vârsta este factorul corelat cel mai mult cu artroza.

Dovada radiografică a artrozei este prezentă la majoritatea persoanelor peste 65 de ani. Sexul: femeile au o prevalenţă mai scăzută decât bărbaţii înainte de 50 de ani, dar după această vârstă există o creştere majoră a riscului de artroză la femei.

Artroza, cea mai frecventă boală reumatică Artroza OA cunoscută şi sub numele de osteoarthritis, osteoarthrosis, sau reumatism degenerativ este o artropatie non-inflamatorie progresivă, invalidantă, caracterizată de degradarea până la dispariţie a cartilajului articular, însoţită de remodelare osoasă marginală de tip osteofite şi scleroză subcondrală. Artroza OA este o boală degenerativă ce afectează persoanele vârstnice, caracterizată de erodarea cartilajului articular, hipertrofia osului marginal osteofite şi scleroza subcondrală precum şi modificări de tip inflamator ale mebranei sinoviale şi capsulei articulare. Artroza OA este artropatia cu cea mai mare prevalenţă ce afectează populaţia după 55 ani, iar predicţia pentru etapa următoare de dezvoltare a societăţii arată o creştere semnificativă a incidenţei şi severităţii, ceea ce conturează o serioasă problemă de sănătate publică. Deşi prevalenţa este atât de semnificativă, etiologia, patogenia şi mecanismele evolutive sunt parţial descifrate.

Prevalenţa gonartrozei şi artrozei mâinii este mai mare la femei decât la bărbaţi, în timp ce coxartroza este mai frecventă la bărbaţi.

Incidenţa diferită după 50 de ani între sexe poate fi rezultatul deficienţei post-menopauză de estrogen.

Studii recente au asociat terapia de substituţie cu estrogeni cu un risc mai scăzut de gonartroză şi coxartroză în perioada post-menopauză. Predispoziţia genetică: Artroza cu implicarea mai multor articulaţii, inclusiv cu noduli Heberden şi localizarea la genunchi, este de două ori mai probabil să apară la rudele de gradul întâi. Obezitatea este un factor de risc modificabil şi este asociat cu un risc ridicat pentru artroză mai ales la nivelul genunchiului.

Creşterea forţelor mecanice asupra articulaţiilor care suportă greutatea reprezintă factorul principal ce conduce la degradarea şi deformarea articulaţiilor, scăderea ponderală ameliorează simptomatologia.

Obezitatea este recent descrisă ca factor de risc sistemic deoarece s-a demonstrat că ţesutul adipos are un rol central în activarea cascadei inflamatorii, astfel este explicat motivul pentru care obezitatea nu este asociată doar cu artroza de la nivelul articulaţiilor portante.

Tot ce trebuie sa stii despre ARTROZA: simptome, cauze, tratament

Tulburări de aliniament articular inegalitatea de membre inferioare, displazia de şold, tulburări de statică şi traumatismele osteoarticulare subluxaţii, luxaţii, fracturi, activităţi fizice excesive reprezintă cauze locale. Simptome artroză Artroza afectează cel mai frecvent genunchii, şoldurile, coloana vertebrală, picioarele şi mâinile putând fi simptomatică sau doar cu expresie radiologică.

GONARTROZA SAU ARTROZA GENUNCHIULUI. Simptome și tratament

În artroză pot să apară următoarele simptome şi semne clinice: Durerea este primul simptom şi cel predominant; pacienţii descriu durere ce apare în timpul activităţilor zilnice şi se ameliorează în repaus, având caracter mecanic şi fiind meteo-dependentă.

În perioadele de acutizare pacienţii pot acuza şi durere nocturnă. Scăderea mobilităţii este legată de incongruenţa suprafeţelor articulare, reducerea spaţiului articular şi tardiv de apariţia atrofiilor musculare periarticulare, a instabilităţi şi blocajul mecanic ca urmare a formării osteofitelor. În final apare impotenţa funcţională secundară anchilozelor în poziţii vicioase, pacienţii având probleme în desfăşurarea activităţilor zilnice.

Meniu cont utilizator

Examen fizic Artroza poate determina modificări ale mersului mai ales când afectează articulaţiile portante şold, genunchi, glezne şi picior. Alterarea mersului participă la întreţinerea durerii locale, însă are consecinţe şi asupra celorlalte articulaţii portante şi coloanei lombare.

Palparea interliniului articular şi a structurilor periarticulare determină apariţia durerii. Tumefacţia articulară poate prognosticul tratamentului cu artroza urmarea sinovitei, cu acumulare de lichid sinovial intraarticular în exces, ce poate fi uneori însoţită de căldură locală.

Deformările articulare apar în stadiile avansate, contribuind la alinierea incorectă şi instabilitate. În special la nivelul membrelor inferioare poate cauza scurtarea, devierea în varus sau valgus a genunchilor.

Explorări paraclinice a.

Investigaţii de laborator VSH-ul şi proteina C reactivă sunt de obicei în limite normale, dar se poate detecta o uşoară creştere a VSH-ului, mai ales în perioadele de acutizare. Investigaţii imagistice Radiografia convenţională este principala metodă de diagnostic în artroză, utilă şi pentru aprecierea progresiei bolii, a excluderii altor afecţiuni osteonecroza, artrita din bolile inflamatorii, tumori.

Artroza articulațiilor genunchiului prognosticul tratamentului - baltaciocarliapatru.ro

De multe ori modificările clinice nu se corelează cu cele radiologice. Imagistica prin rezonanţă magnetică prognosticul tratamentului cu artroza poate indica leziunile cartilajului, lichidul sinovial, sinovita, leziunile de menisc sau a ligamentelor.

RMN-ul nu se utilizează de rutină. Prezintă avantajul vizualizării tridimensionale a cartilajului, ajută în monitorizarea progresiei bolii şi este utilă pentru diagnosticul diferenţial al artrozei de alte afecţiuni osteoarticulare.

Ecografia este utilă în detectarea lichidului intraarticular şi a modificărilor de cartilaj, poate vizualiza chisturile mai ales în spaţiul popliteu. Evidenţiază precoce osteofitele, putând identifica şi modificări ale tendoanelor, capsulei, chisturi sinoviale, epanşament articular, fragmente intraarticulare de cartilaj.

Artroscopia vizualizează cartilajul, membrana sinovială, osteofitele şi leziunile meniscului.