Articulatiile vertebrelor

• Articulatiile coloanei vertebrale si toracelui - miscarile coloanei vertebrale : Coloana vertebrala
• Vertebra - Wikipedia
• ARTICULATIILE VERTEBRELOR ADEVARATE
• Sanatatea coloanei vertebrale Din Articole Generalitati Milioane de oameni sufera de dureri de spate in fiecare zi.
• Artroza degetului mare decât a trata
• Pungi de ruptură tratamentul articulațiilor umărului

Structura generală[ modificare modificare sursă ] La om dimensiunea vertebrelor coloanei vertebrale variază în funcție de plasarea în coloana vertebrală, încărcarea coloanei vertebrale, postura și patologia.

De-a lungul lungimii spinării vertebrele se schimbă pentru a se potrivi nevoilor diferite legate de stres și mobilitate. Fiecare vertebră este un os neregulat.

• Articulatiile coloanei vertebrale : Coloana vertebrala
• Articulatii colonei vertebrale si toracelui
• Articulatiile Coloanei Vertebrale
• Piesele componente ale acestuia sunt unite între ele cu ajutorul diferitelor ligamente.
• Cum se tratează articulațiile coada calului
• Articulațiile și mușchii brațului sunt foarte dureroase

Vedere laterală a vertebrelor Fiecare vertebră are un corp, care constă dintr-o porțiune de mijloc anterioară mare numită centrum și una posterioară arc vertebral, [1] numit, de asemenea, arc neural. Arcul vertebral și procesele au acoperiri mai groase ale osului cortical.

Suprafețele superioare și inferioare ale corpului vertebrei sunt aplatizate și aspre pentru a da atașament la discuri intervertebrale. Aceste suprafețe sunt plăcile finale vertebrale care sunt în contact direct cu discurile intervertebrale și formează articulația.

Plăcile finale sunt formate dintr-un strat îngroșat al osului cancellos al corpului vertebral, stratul superior fiind mai dens. Plăcile de capăt funcționează pentru a conține discurile adiacente, pentru a răspândi uniform sarcinile aplicate și pentru a asigura ancorarea fibrelor de colagen ale discului.

Ele acționează, de asemenea, ca o interfață semi-permeabilă pentru schimbul de apă și solutes. Două pedicule se extind de la părțile laterale ale corpului vertebral pentru a uni corpul la arc.

Pediculele sunt procese groase și scurte care se extind, unul din fiecare parte, posterior, de la joncțiunile suprafețelor posteriolaterale ale centrului, pe suprafața sa superioară. Din fiecare pedicul o placă largă, o lamina, proiectează înapoi și pe seciuni țmedii pentru a uni și completa arcul vertebral și a forma marginea posterioară a deschiderii vertebrale, care completează triunghiul foramenului vertebral.

ADMITERE MEDICINA: SISTEMUL OSOS 1: Osteogeneza, Scheletul capului si al trunchiului

Aceste ligamente conectează laminaele vertebrei adiacente de-a lungul lungimii coloanei vertebrale de la nivelul celei de-a doua vertebre cervicale. Deasupra și dedesubtul pediculelor sunt depresiuni superficiale numite crestături vertebrale, superioară și inferioară.

Doua vertebre adevarate se pot articula direct prin intermediul apofizelor proceselor articulare si corpurilor vertebrale — numite si articulatii adevarate sau la distanta prin intermediul ligamentelor la nivelul apofizelor proceselor spinoase, transverse sau lamelor vertebrale — numite si articulatii false.

Când vertebrele se articulează crestăturile se aliniază cu cele articulatiile vertebrelor pe vertebrele adiacente și acestea formează deschiderile intervertebrale. Deschiderea permite intrarea articulatiile vertebrelor ieșirea nervilor spinali din fiecare vertebră, împreună cu vasele de sânge asociate.

Vertebrele articulate oferă un pilon puternic de sprijin pentru organism. Există șapte procese de mișcare din vertebra: un proces spinos patru procese articulare O mare parte a unei vertebre este extinderea înapoi, un proces spinos numit uneori al coloanei vertebrale neuronalecare se produce la nivel central.

Cele două procese transversale, articulatiile vertebrelor unul pe fiecare parte a corpului vertebral, se proiectează lateral de o parte și de alta, în punctul în care lamina se alătură pedicululuiîntre procesele articulare superioare și inferioare.

Cele 24 de vertebre fara sacru se articuleaza intre ele printr-un dublu sistem articular. Ele solidarizeaza intre ele corpurile vertebrelor mobile, realizand tija rezistenta si mobila care este coloana, cu 5 grade de libertate: miscari de flexie-extensie in jurul unui ax transversal; miscari de inclinare laterala, in jurul unui ax transversal; miscari de rotatie, in jurul unui ax vertical; miscari de alunecare in jurul unor axe paralele ale corpurilor vertebrale; miscari de indepartare si apropiere intre doua vertebre, datorita elasticitatii discului. In structura simfizei intervertebrale intra urmatoarele elemente : Discul articulatiile vertebrelor este o structura fibrocartilaginoasa care se repeta de 23 de ori intre vertebrele coloanei, pe care le leaga sincondrotic. In structura discului intra doua elemente: Inelul fibros, format din lame concentrice de fibre de colagen, asezate spiralat, oblic la 60 0.

Există o fațetă pe fiecare dintre procesele transversale ale vertebrelor toracice care se articulează cu tubercul coastei. Procesul transversal al unei vertebre lombare este numit uneori 'costal' [8] [9] sau proces costiform [10] deoarece corespunde unei coaste rudimentare "costa care, spre deosebire de torace, regenerare cartilaj este dezvoltată în regiunea lombară.

Aceste fațete sunt unite de o porțiune subțire a arcului vertebral numită pars interarticularis.

Basic Human Anatomy în engleză.