Boli ale articulației umărului după luxație

Complicaţii şi prognostic Luxaţia reprezintă o leziune la nivelul articulaţiilor şi constă într-o deplasare a extremităţilor articulare, ceea ce duce la o modificare anatomică a regiunii respective, însoţită de durere şi imobilizarea articulaţiei. Articulaţia reprezintă o structură anatomică unde se întâlnesc două sau mai multe oase, cu scopul de a permite mobilitatea diverselor părţi ale corpului. Astfel, luxaţia umărului reprezintă pierderea contactului dintre capul humeral şi cavitatea glenoidă, componentă a scapulei, reprezentând cea mai comună şi frecventă luxaţie. Principalii stabilizatori ai articulaţiei umărului sunt reprezentaţi de capsula acesteia şi de ligamente, cel mai important este cel inferior, fiind şi cel mai frecvent lezat în luxaţia anterioară este cel mai frecvent tip. Articulaţia umărului permite efectuarea unei game largi de mişcări ale membrului superior, ca adducţia, abducţia, flexia, extensia, rotaţia internă, rotaţia externă şi este formată din oasele ce fac legatura dintre membrele superioare şi trunchi, şi anume din scapulă, numită si omoplat, din claviculă şi humerus.

Leziunile nervului suprascapular. Reducerea articulației umărului scapulo-humerale în poziție fiziologică se realizează prin reașezarea în interiorul capsulei articulare a celor două extremități osoase deplasate, prin intermediul unei mișcări de tracțiune a membrului superior.

Existenţa leziunilor tegumentare realizează luxaţia deschisă.

În funcție de complianța bolnavului și de gradul de relaxare a masei musculare din zona afectată, reducerea ortopedică se poate realiza în anumite cazuri sub anestezie generală sau locală administrată intraarticular. Reducerea ortopedică a luxației de umăr se poate realiza prin intermediul uneia din metodele următoare: Kocher, Hipocrate, Stimson, Milch, Von Artl, etc.

Imobilizarea zonei afectate în urma reducerii cu succes a luxației se realizează cel puțin pe perioada a trei săptămâni. Totodată, se pot administra medicamente antiinflamatoare și analgezice pentru combaterea durerii și a edemului articular, precum și pentru prevenirea apariției inflamației. În cazul în care apar mai mult de două recurențe în urma reducerii ortopedice a luxației de umăr, se impune tratament chirurgical.

În cazul în care tratamentul clasic ortopedic amintit anterior nu poate fi realizat sau în cazul asocierii unei fracturi osoasea unei leziuni a tendoanelor, mușchilor, vaselor sau nervilor, se practică repoziționarea articulației prin intervenție chirurgicală deschisă.

Bolnavilor cu umăr dislocat li se recomandă punerea în repaus a articulației afectate, boli ale articulației umărului după luxație alternativă a compreselor reci cu cele calde sau aplicarea de gheață la nivelul zonei afectate și renunțarea la activitățile care necesită mobilizarea umărului afectat până la sfârșitul perioadei de imobilizare. În urma reducerii cu succes a luxației și în urma imobilizării umărului afectat, este foarte importantă recuperarea medicală pentru restabilirea mobilității articulare.

Recuperarea medicală se poate realiza prin kinetoterapie, electroterapie și masaj și are drept scop combaterea durerii, restabilirea forței articulare, dobândirea unui bun control al mișcărilor umărului și reluarea activităților cotidiene.

Reducerea riscului de apariție a recurenței se poate realiza prin cultură fizică medicală.

• Luxațiile: ce sunt, care sunt simptomele, cum le tratăm – baltaciocarliapatru.ro
• Umăr dislocat - explicații și sfaturi
• Luxația umărului
• Durere acută în articulația degetului mare

Complicații Prezentarea din timp la medic și administrarea precoce a tratamentului corespunzător reduc riscul de apariție a complicațiilor, boala prezentând o evoluție și un prognostic favorabil. Lipsa prezentării la medic și aministrării precoce a tratamentului corespunzător se asociază unui prognostic rezervat, cu apariția a numeroase complicații în evoluția bolii.

Cea mai frecvent întâlnită complicație a luxației scapulo-humerale în practica medicală este fractura oaselor periarticulare. În majoritatea cazurilor poate apărea lezarea nervului axilar circumflex. Alte complicații care pot apărea în evoluția dislocației de umăr sunt reprezentate de lezarea plexului brahial și a arterei axilare.

Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!